Candisept se adreseaza persoanelor diagnosticate clinic /paraclinic cu candidoze orofaringiene, digestive sau vaginale.

Candisept este un anticandidozic puternic prin actiunea sinergica a celor 3 uleiuri esentiale din compozitia produsului.

Administrat ca unic tratament, Candisept conduce la negativarea candidei in 15 zile.

Se recomanda in urmatoarele afectiuni:

– candidoza orofaringiana, manifestata prin disconfort la nivelul cavitatii bucale, depozite albicioase, cheilita angulara, disgeuzie,disfagie

– candidoza vaginala manifestata prin sensibilitate vaginala, prurit vulvar, vulvodinie, leucoree, disurie

Eficient ca unic tratament in:

– Candidoza orofaringiana in 79,17 % dintre cazurile monitorizate

-Candidoza vaginala in 95,45 %  dintre cazurile monitorizate

Nu afecteaza flora intestinala si nu are efecte secundare hepatice.

Uleiurile esentiale folosite in compozitia capsulelor moi sunt riguros caracterizate botanic si biochimic (cu o compozitie bine definita a principiilor active majoritare) care asigura efect crescut si reproductibil.

Produsul este 100% natural, fara excipienti si asigura o biodisponibilitate optima.

Tip produs: Supliment alimentar

Greutate netă: 16,8 g

Condiții de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient

Ingrediente:

-ulei gras de floarea soarelui 175 mg.

-ulei esenţial de cuişoare (Caryophylli floris aetheroleum) 168 mg

-ulei esenţial de lemongrass (Cymbopogoni citrati aetheroleum) 3,5 mg

-ulei esenţial de tea tree (Melaleuca alternifolia aetheroleum) 3,5 mg

Cuişoarele, originare din Indonezia, îşi trag denumirea de la forma mugurilor florali care se aseamănă cu nişte cuie mici. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 Î.Hr. - 220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute în Europa prin secolul IV, după care au fost comercializate din ce în ce mai intens, fiind pentru mult timp foarte scumpe. Cuişoarele sunt utilizate atât în medicina indiană Ayurveda, medicina chineză, cât şi în fitoterapia occidentală, în special pentru efectele uleiului esenţial pe care îl conţin.

Lemongrass este o plantă mult utilizată în zonele tropicale, în special în sud-estul Asiei. În ţări precum India, China şi Thailanda a fost şi este utilizat ca aromatizant în băuturi, deserturi şi alte preparate culinare. Este posibil ca uleiul esenţial de lemongrass să fi fost exportat de către filipinezi deja în secolul XVII dar acest lucru a fost ţinut secret. Se crede că informaţiile privind efectele terapeutice ale plantei şi ale uleiului său esenţial s-au răspândit în 1905 când un cercetător din Sri Lanka a achiziţionat plante pentru cultura în seră în vederea realizării unor cercetări mai amănunţite. Uleiul esenţial de lemongrass est-indian, cum se mai numeşte, provine din Malabar, Cochin, India şi Peninsula Malay. A fost oficial descris în British Pharmacopoeia din 1914, având în compoziţie ca aldehidă principală citralul, acesta fiind în proporţie de 70 - 85%.

Melaleuca este un gen de arbuşti şi arbori din familia Myrtaceae. Există 236 specii descrise de Melaleuca, toate acestea crescând în Australia. O specie binecunoscută de Melaleuca, tea tree, (Melaleuca alternifolia), este remarcabilă pentru uleiul său esenţial, produs şi comercializat în prezent la scară comercială şi utilizat în special într-o serie de produse cosmetice cu calităţi antiseptice. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele în scopuri medicinale; zdrobindu-le, ei obţineau un mudpack cu calităţi antiseptice şi antifungice. Numele de "arbore de ceai" a fost dat în 1770 de către exploratorul britanic, căpitanul James Cook alături de echipajul său. Echipajul a folosit iniţial frunzele pentru ceai, dar le-a utilizat şi amestecate cu frunze de molid pentru a produce o bere. Proprietăţile medicinale ale arborelui Melaleuca alternifolia au fost necunoscute în afara popoarelor australiene aborigene până la începutul anilor 1920. În acest moment, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietăţile sale antiseptice, descoperind atunci că uleiul esenţial extras Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decât acidul carbolic, antisepticul utilizat în acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conţine terpinen şi cineol.

Mod Administrare: